Băneasa Shopping Center. Oamenii se plimbă de colo-colo, aruncăndu-şi privirile miraţi spre standurile apărute ca de nicăieri la intarea din Mall. Copiii aleargă veseli prin mulţime. Agită entuziasmaţi steaguleţele albastre ale Uniuni Europene primite cadou, iar părintii, mergand pe urmele lor, încearcă să-i tempereze. Câteva note muzicale străpung zarva continuă din jurul scenei. Rumoarea se ameliorează şi lumea se strânge iarăşi în jurul scenei circulare.
Discreţi, sobri, dar deloc încordaţi, studenţii de la Conservatorul din Bucureşti urcaseră pe scenă şi, după ce-au fost prezentaţi publicului, au executat rând pe rând ariile pregătite pentru evenimentul dedicat Zilei Europei.
La sfârşitul reprezentaţiei am stat de vorba cu câţiva dintre acesti tineri performeri. Mihai Ritivoiu este student în anul IIIlea, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, secţia pian. Alături de acesta se află si colegul său de generaţie, violonistul Alexandru Mălaimare, şi soprana Florentina Soare, masterandă în anul I, la canto.
FJSC: Am văzut pe scenă nişte instrumentişti dedicaţi. Un spectacol desăvârşit. Cu toate acestea care este preţul acestei măiestrii?
Mihai Ritivoiu: Sunt multe sacrificii, începând de la vacanţe care sunt foarte scurte, uneori inexistente. În general muzica îmi ocupă foarte mult timp, dar până la urma, ca în orice “meserie”, ca să fii bun trebuie să faci orice efort este necesar. Dar mie îmi place foarte mult să studiez şi astfel sacrificiile nu sunt foarte mari. În fond este alegerea mea de a face muzică, şi nu altceva.
Alexandru Mălaimare: Când eşti pasionat de ceea ce faci, nu simţi cum trece timpul. Eu repet în medie 3-4 ore pe zi, în funcţie de cursurile teoretice pe care le avem la şcoală.
Florentina Soare: Exersez cam 2-3 ore pe zi. Nu este deloc puţin. Coardele vocale obosesc şi pot fi vătămate dacă sunt suprasolicitate. Sacrificii? Mă pot considera o persoana norocoasă pentru că m-am bucurat de susţinerea părinţilor mei deşi ei nu au nicio legătură cu muzica.
FJSC: Sunteţi implicaţi în activităţi extracuriculare?
M.R.: Deşi îmi plac mai multe genuri de muzică, timpul nu-mi permite să cânt decât muzică clasică. Cânt totuşi în mai mult ipostaze. Am cântat si solo, am acompaniat si intrumentişti în formaţii de muzică de cameră, însă alte genuri de muzică nu am cântat niciodată.
A.R.: Am un cvartet recent înfiinţat şi, împreună cu ceilalţi trei instrumentişti, vrem să abordam, pe lângă muzica clasică pe care o cânt de la şapte ani, repertoriul de muzică românească populară.
FJSC: Numiţi câţiva din compozitorii preferaţi!
M.R.: Lăsând foarte mulţi pe din afară, mă pot rezuma la Beethoven, Enescu si Ravel.
F.S.: Georges Bizet, în special, dar, desigur, mai sunt mulţi alţii…
FJSC: Dar dintre genurile muzicii moderne, de care vă simţiţi cel mai apropiaţi?
A.M.: Îmi place foarte mult jazz-ul. Ba chiar aş vrea ca în viitor să abordez acest gen.
M.R: Jazz, de asemenea!
FJSC: Jazz-ul nu este un gen muzical străin studenţilor de la Conservator, credeţi că el poate fi privit ca o continuare a muzicii clasice?
M.R.: Într-un fel da. Modul în care făceau muzică compozitori foarte cunoscuţi precum Mozart sau Bach seamănă foarte mult cu ceea ce fac jazzman-ii. Ambele genuri se bazează foarte mult pe improvizaţie. În Bach, spre exemplu, găsim multe elemente care prevestesc ce se întâmplă azi în muzica Jazz.
FJSC: Cum aţi ajuns să participaţi la evenimentul organizat de Ziua Europei?
A.M.: Am fost convocaţi de rector. Ni s-a explicat despre ce este vorba şi am acceptat pentru că era o idee interesantă. E o premieră pentru noi toţi. N-am mai cântat niciodată într-un Mall.
FJSC: Care sunt perspectivele si planurile voastre de viitor?
A.M.: Peste zece ani aş vrea să fac ceea ce fac şi azi. Nu ştiu dacă în România neapărat, pentru că aici muzica clasică nu este la fel de mult apreciată precum în străinătate. După facultate mă gândesc serios să plec.
M.R.: Dacă mi s-ar fi pus întrebarea asta acum doi ani, în mod categoric, aş fi dorit să plec în străinătate. Încep să cred însă că poate nu este o idee rea să încerc aici, împreună cu cei care vor mai ramâne din generaţia mea, să continuăm ce se clădeşte acum în muzica clasică.
Discreţi, sobri, dar deloc încordaţi, studenţii de la Conservatorul din Bucureşti urcaseră pe scenă şi, după ce-au fost prezentaţi publicului, au executat rând pe rând ariile pregătite pentru evenimentul dedicat Zilei Europei.
La sfârşitul reprezentaţiei am stat de vorba cu câţiva dintre acesti tineri performeri. Mihai Ritivoiu este student în anul IIIlea, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, secţia pian. Alături de acesta se află si colegul său de generaţie, violonistul Alexandru Mălaimare, şi soprana Florentina Soare, masterandă în anul I, la canto.
FJSC: Am văzut pe scenă nişte instrumentişti dedicaţi. Un spectacol desăvârşit. Cu toate acestea care este preţul acestei măiestrii?
Mihai Ritivoiu: Sunt multe sacrificii, începând de la vacanţe care sunt foarte scurte, uneori inexistente. În general muzica îmi ocupă foarte mult timp, dar până la urma, ca în orice “meserie”, ca să fii bun trebuie să faci orice efort este necesar. Dar mie îmi place foarte mult să studiez şi astfel sacrificiile nu sunt foarte mari. În fond este alegerea mea de a face muzică, şi nu altceva.
Alexandru Mălaimare: Când eşti pasionat de ceea ce faci, nu simţi cum trece timpul. Eu repet în medie 3-4 ore pe zi, în funcţie de cursurile teoretice pe care le avem la şcoală.
Florentina Soare: Exersez cam 2-3 ore pe zi. Nu este deloc puţin. Coardele vocale obosesc şi pot fi vătămate dacă sunt suprasolicitate. Sacrificii? Mă pot considera o persoana norocoasă pentru că m-am bucurat de susţinerea părinţilor mei deşi ei nu au nicio legătură cu muzica.
FJSC: Sunteţi implicaţi în activităţi extracuriculare?
M.R.: Deşi îmi plac mai multe genuri de muzică, timpul nu-mi permite să cânt decât muzică clasică. Cânt totuşi în mai mult ipostaze. Am cântat si solo, am acompaniat si intrumentişti în formaţii de muzică de cameră, însă alte genuri de muzică nu am cântat niciodată.
A.R.: Am un cvartet recent înfiinţat şi, împreună cu ceilalţi trei instrumentişti, vrem să abordam, pe lângă muzica clasică pe care o cânt de la şapte ani, repertoriul de muzică românească populară.
FJSC: Numiţi câţiva din compozitorii preferaţi!
M.R.: Lăsând foarte mulţi pe din afară, mă pot rezuma la Beethoven, Enescu si Ravel.
F.S.: Georges Bizet, în special, dar, desigur, mai sunt mulţi alţii…
FJSC: Dar dintre genurile muzicii moderne, de care vă simţiţi cel mai apropiaţi?
A.M.: Îmi place foarte mult jazz-ul. Ba chiar aş vrea ca în viitor să abordez acest gen.
M.R: Jazz, de asemenea!
FJSC: Jazz-ul nu este un gen muzical străin studenţilor de la Conservator, credeţi că el poate fi privit ca o continuare a muzicii clasice?
M.R.: Într-un fel da. Modul în care făceau muzică compozitori foarte cunoscuţi precum Mozart sau Bach seamănă foarte mult cu ceea ce fac jazzman-ii. Ambele genuri se bazează foarte mult pe improvizaţie. În Bach, spre exemplu, găsim multe elemente care prevestesc ce se întâmplă azi în muzica Jazz.
FJSC: Cum aţi ajuns să participaţi la evenimentul organizat de Ziua Europei?
A.M.: Am fost convocaţi de rector. Ni s-a explicat despre ce este vorba şi am acceptat pentru că era o idee interesantă. E o premieră pentru noi toţi. N-am mai cântat niciodată într-un Mall.
FJSC: Care sunt perspectivele si planurile voastre de viitor?
A.M.: Peste zece ani aş vrea să fac ceea ce fac şi azi. Nu ştiu dacă în România neapărat, pentru că aici muzica clasică nu este la fel de mult apreciată precum în străinătate. După facultate mă gândesc serios să plec.
M.R.: Dacă mi s-ar fi pus întrebarea asta acum doi ani, în mod categoric, aş fi dorit să plec în străinătate. Încep să cred însă că poate nu este o idee rea să încerc aici, împreună cu cei care vor mai ramâne din generaţia mea, să continuăm ce se clădeşte acum în muzica clasică.
Mihai Constantin
(FJSC, an1)
No comments:
Post a Comment